Nu vrei, stiu si-mi vine sa mor ca m-am grabit, ca m-a cuprins disperarea, ca nu mai simt nimic decat firele tale de par gadilandu-mi palmele pana la durere. Ce sa fac? Ce sa-ti spun? Cum sa schimb randurile astea saracacioase in stralucirea unui basm cu final fericit? Cum sa-ti otravesc gingasia cu buna stiinta? Lasa-ma ca macar acum sa pot face ceea ce trebuie! Nu vreau sa-ti fiu povara, nu m-as muta cu tine, nu as aparea in fata copiilor tai, nu as vrea sa ma insotesti la mesele in familie, nu vreau decat sa incerci… sa ma iei in brate uneori, sa-mi aprinzi tigarile asa cum faceai... N-ar trebui, dar ai privirea asta speriata si in mintea mea se rostogolesc flacari de inconstienta, imi zumzaie in stomac nebunia cu aripi mici, colorate strident. Acum as putea sa te fac sa plangi sarutandu-te cu toti nervii intinsi la maxim de disponibilitatea pe care mi-o expui cu frenezie. Nu mai ai rabdare si asta te va costa, voi achita pentru tine in bancnote mari, tributul inocentei. O primavara frumoasa iti doresc!